Si despre ce scrii?
Intreaba asta stand gol pe unul din scaunele din piele, urmarindu-ma in timp ce fac cafeaua. Stinge focul, mi-a spus mai devreme, inainte sa ajungem, inevitabil, in patul din dormitorul meu. Apa se racise in ibricul rosu, trebuia sa astept sa fiarba din nou.
Ah, nu stiu daca o bei cu zahar. Am pus deja…
Nu. Acum lasa asa.
Nu parea deloc interesat de cantitatea de zahar. Eu pierdusem sirul prafului de cafea pe care il aruncasem inauntru, cu gandul aiurea. Mirare ca nimerisem in ibric. Nu vroiam sa evit raspunsul, incercam sa aman. Cum sa explic?
Nu imi place sa discut despre ce incerc sa scriu. Nici nu stiu daca e scris pe bune. Le numesc exercitii.
Ascult.
Nu e vorba de superstitii. Nu sunt figuri. Doar ca ar trebui sa inteleg eu prima data ce dracu m-am apucat sa fac si inca nu stiu. Curge asa, pur si simplu, fara oprire.
Aleg doua cani colorate. Lui ii torn intr-una roscov-transparenta. Frige. Ma asez pe un scaun, alaturi. Port o camasa lunga, larga, incheiata simbolic la un nasture, stramb. Ma simt mai dezbracata ca el. Ce poate fi mai gol de atat? Sub piele si carne se ascunde sufletul si nu imi place sa il expun. Dar nu fac asta in texte?
Iti voi spune pe scurt. E o tipa, Elle, care trece prin diverse experiente si se descopera. E despre trecut si prezent, uneori. Nu i-am hotarat sfarsitul, niciodata nu vad din prima ce urmeaza. Imi trece un gand, il vizualizez, il anim si ma trezesc ca nu pot dormi pana nu il transform in cuvinte.
Tipa aia esti tu?
Ce intrebare! Ce intrebare e asta? Imi aprind o tigare. Il vreau vulnerabil! Dintre noi doi, dupa intrebarea asta, eu sunt cea descoperita. Nu il pot lasa sa descopere prea mult din mine, cumva trebuie sa schimb aceasta situatie si il privesc direct in ochi, ca si cum nu imi pasa. Apoi cobor privirea rece pe pieptul lui, pe linia bratului cu care atinge cana fierbinte. O ridica, o duce la gura si bea. Ca si cum nu ii pasa de parcursul ochilor mei pe corpul lui gol. Insist. Cobor. Trag un fum si il suflu inspre el, incet, ca o pedeapsa. S-a lasat, dar rezista? Eu nu am cautat inca si nu am gasit raspunsul la intrebarea ”de ce?” de acum doua nopti . Asa ca fumez in continuare, aproape un pachet pe zi, mai mult ca in vremea cand aveam o cariera profesionala de aparat.
Uneori da. Alteori nu. Atunci e ceea ce nu am fost si nu voi fi vreodata.
Crezi?
Da. Poate. Nu sunt sigura. Dar acolo pot fi si ceea ce nu am fost, pot inventa orice, pot uita ce a fost realitate. Realitatea e dupa bunul meu plac si nu imi e teama. De fapt exista o teama…
Nu ar trebui. De ce te feresti? De ceilalti?
Nu, nu! Nu de ei ci mai mult… pentru ei. Nu stiu ce iti mai amintesti din noaptea aceea…
Imi amintesc totul! Zi!
Iti spuneam ca am impresia… Nu, nu impresia, o stiu! Daca imi creez in minte o scena, o situatie, ceva ce nu a existat inainte, ceva nou, la un moment dat dau peste ea. Aud o stire, aflu de la cineva o intamplare. Cam asa. E ciudat. Ma ingrozeste.
Tace.
M-am gandit sa ma opresc. Nu pot. Nu pot, ma intreb, sau nu vreau? Ambele. Ma gandeam sa fiu foarte atenta la ce aleg sa scriu, dar asta e o porcarie! Daca incepi sa alegi ceea ce scrii nu are nici un sens sa mai continui. Trebuie sa curga. Sa fie firesc, nelimitat. E un cacat! Poate doar un cacat in mintea mea. Mai trecem si prin perioade de-astea, stii ce zic?
Cred ca ar trebui, uite, de exemplu zilele astea, sa te concentrezi pe scris. Fuck the rest! Fa ce trebuie sa faci, fa cunoscut necunoscutul! Cat timp il tii doar acolo, in cutiuta aia (si ma atinge cu doua degete pe frunte), noi nu vom sti. Nu bloca… nu te bloca!
De ce e totusi atat de usor sa comunic cu aceasta fiinta umana? Usor, adica mulat pe mine. Asta nu s-a mai intamplat pana acum. Acum, nedefinit pentru aceasta clipa specifica, cand stam in bucataria mea, in casa mea, care nu e chiar a mea, in orasul meu, care nu e tocmai al meu sau al nostru. Orele se scurg incet. Nu verificam ceasul. Timpul acestei zile e limitat pentru noi, insa nu ne vom opri aici.
Si ai scris si… despre mine?
Complicat. Is complicated. Despre el e complex si m-am oprit. Am alte povestioare cu Elle, de dinaintea lui, de dupa el.
Nu sunt pregatita sa scriu despre tine.
Poate nu esti pregatita pentru mine.
E valabil si in cazul tau, nu? Recunoaste, toate astea te-au luat prin surprindere.
Evita.
Mai faci o cafea?
Mai fac o cafea. Zahar, aceleasi cani.
Ma intreaba ai auzit de uroborus?
Il ascult fascinata, amestec in ibricul rosu. Incet, pregatesc licoarea. Imi revin in minte momentele pentru care nu am cuvinte sa le pot descrie ochilor vostri. Le caut.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu