Vis emigrant al unei nopti de vara

Cand voi locui la Paris, voi cauta sa o fac intr-o casa situata undeva la marginea junglei iar o conditie esentiala a acelui locas va fi un spatiu total sau partial legat de exterior, o terasa, un balcon larg, deschis spre cer, cu vedere catre cativa boscheti crescuti prin curtea mignona, poate si un copac. Pe liniile ce vor strajui intre caminul meu si cele vecine, se vor insira ghivece diverse cu plante ale caror nume sigur nu le-as cunoaste si pe care nu ma pricep sa le ingrijesc. Nu sunt un gradinar, doar cineva care viseaza in gradini, deasupra lor, in cazul de fata. Si-as sta, ca acum, in miezul noptii, pe cand in tara mea e mai tarziu cu o ora, fumand o tigare sugrumata, arzand intre aratatorul si mijlociul mainii mele stangi. Mai sper sa am jos, la piciorul scaunului, un pahar de vin rosu, ceva Bordeaux. Ai mei ar dormi linistiti inauntru, lasandu-ma in treaba mea, in plata domnului. Din cand in cand, motanul batran de varsta nedefinita, ar pasi in jur, cu mersul lui specific de felina, veghindu-mi discret activitatea nocturna. Voi purta, promit, acelasi pulover de lana, lalai, cu care imi apar spatele de racoarea acestei nopti, nascute dupa o ploaie ce a durat cateva ceasuri, de m-a facut sa ma ascund in casa si sa urmaresc o poveste recomandata, de-a lui Hunter S. Thompson. Nu stiu daca in casti voi asculta Enescu sau Lana del Rey. Cred ca Lana del Rey. Pe Enescu il pastram pentru intalnirile intre prieteni, cand, dupa suficent alcool, putem vibra pe orice e romanesc. Din cat intuiesc si corelez cu ceea ce am invatat sau am auzit, temperaturile externe vor fi similare celor oferite in acest oras de munte. Vorba unui prieten, oriunde te duci, unde te uiti, numai munti! Ce nu imi pot imagina, oricat m-as stradui, e mirosul aerului care imi va patrunde prin nari, pana in plaman, hranindu-mi sangele. Un gand imi spune ca nu va semana cu ceea ce inspir acum, compozitia va fi alta. Si ma intreb daca structura asta chimica imi va lipsi?