Interior. Exterior

R.

Au stabilit sa se revada pentru a face ceea ce nu au putut atunci cand s-au cunoscut. Au creat si dorinta. O atractie existase mereu, insa perspectiva apropierii fizice era ceva nou si fiecare se intreba cum va reactiona cand se vor gasi iar, fata in fata. Punctul de intalnire a fost ca o intoarcere in timp, exact in locurile unde alergau sa se dea in carusel, in leagane, pana ameteau, li se facea rau de le venea sa vomite. Si-au zambit, dar nu s-au imbratisat, nu s-au atins deloc. Pe drum abia s-au bagat in seama. El a intrebat-o despre calatorie si Elle i-a raspuns cu propozitii scurte, cuvinte simple, pe care le folosea de peste zece ani, atunci cand descria cum a fost cu trenul. Lung, a atipit, obositor, liniste. Mai departe a privit pe geam, masina curgea prea incet pe soselele aglomerate. Mai erau doua zile pana la Craciun si forfotea orasul. Nu ninsese, nu plouase, totusi cerul promitea surprize.

Cand au intrat in camera s-au descaltat de bocanci, si-au asezat rucsacii pe jos, hainele in cuier, cu grija. Elle a masurat cu pasi marunti camera. R. a deschis o sticla de vin si a coborat dupa doua pahare. Au inchis telefoanele, le-au ascuns in buzunarele gecilor, au aprins televizorul agatat sus, in colt. Au ciocnit razand, bine ne-am reintalnit! Dupa ce au facut sex pentru prima data, a tinut-o loial in brate. De sarbatorile de iarna, la tv, numai filme cu tematica specifica. A butonat pana a gasit unul romantic sau comedie sau ambele. Statea de veghe ca o santinela, in timp ce Elle dormea linistita pe bratul lui stang, respirandu-i cald in piept. La reclame o privea. Cine era pana la urma? Cum de stia atatea despre el? Nu cel de acum, clar! Avea grija de asta, sa nu afle prea multe… Cum de isi amintea atatea despre el? Imaginile descrise ii apareau vag in minte, doar dupa ce ieseau de pe buzele ei. Frumoase buze, da… Bune. Cu toate incercarile, nu putea rememora intamplari cu ei doi. Poate doar cateva. Ca a vrut sa o sarute uneori. Asta sigur! Ca a tinut-o de mana prin parcuri, pe strazi. Ca se lupta pentru ea. Ca se luau la intrecere, alergand. Ca jucau fotbal pe drum, spre casa. Ca isi aruncau gentile prin praf si pierdeau asa un timp. Ca il facea sa rada mereu, cand aparea. Ca ea a zis ca trebuie sa mearga la arte, iar el trebuia sa ramana. Ca s-au rupt.

Elle nu se hotara daca hotelul arata mai jalnic pe dinafara sau pe dinauntru. Exteriorul il vazuse in ziua in care s-au cazat. De atunci nu mai iesisera. Inauntru era cald, umed de la trupurile lor si apasator. Afara ninsese in timpul noptii. Nu aveau geam la camera, doar baia comunica cu parcul spre lac, printr-un ochi de sticla, rabatat, pe marginea caruia se culcusise un strat pufos de zapada. Sub dus, apa ii provoca arsuri, unde el insistase cu dintii, cu mainile. Nu a atins perdeaua vascoasa suspendata de cateva carlige, langa bara de dus fara sistem de reglare a inaltimii. Elle isi dorea sa iasa din aceasta cladire cu maxim un simptom usor de tulburare psihica, nu si cu vreo boala venerica.

Fiindca nu reuseau sa se desparta dupa o zi, au decis sa mai ramana o noapte impreuna. Parea gestul unor indragostiti. Inselator… Elle nu simtea nici din diectia ei, nici din a lui, ca se ridica o astfel de vraja ingrijoratoare. Miscarile lor erau, in mare parte, rationale, calculate. Dupa ce se tavaleau prin pat, pastrau distanta fizica si mai ales mentala. Inventasera atata spatiu intre ei fiindca le era mult prea frica sa se apropie. Tacit, fusesera de acord cu aceasta strategie de autoaparare. Desi asternutul arata mereu ca un camp de lupta, isi respectau teritoriile, nu depaseau granitele. Fosti camarazi, facusera parte din aceasi tabara, candva. Acum, nealiati. In zona de razboi nu lasau armele, scuturile. Era un loc unde spiritele lor se infruntau, se atacau corp la corp si cadeau simultan, in urlete, cu lacrimi in ochi. Au plans pe rand, el, ea si nu s-au putut alina. Erau impotenti. Le bateau inimile, dar fara a mai simti ceva. Nici pentru ei doi, nici pentru altii. Fiecare alesese, la un moment exact din viata, sa se automutileze, pentru ca a-ti pasa insemna sa risti sa fii slab, sa cedezi, sa nu te mai ridici de jos. Cine isi permitea asa ceva?

Am facut lucruri urate in viata mea si am vazut multe si mai ingrozitoare. Nu pot sa iti vorbesc despre ele. Nici nu pot sa ma opresc sa nu ma mai gandesc! Te schimba inauntru, ireversibil. Nu astept sa ma intelegi, dar poate o faci. Si daca nu, stiu ca macar asta de aici, de pe spatele meu, intelege. Si daca iti vine sa ma consideri un monstru, poti sa o faci! Sunt un monstru si trebuie sa traiesc cu mine in fiecare zi. Dar… numai Dumnezeu ma poate judeca pentru tot ceea ce am facut rau.

In restaurantul dezolant al hotelului, la o masa rotunda de plastic, acoperita cu fata de masa apretata, gaurita ici-colo, se priveau, din cand in cand, direct in ochi. Sorbeau cu sete din sticlele de bere – mai sigur fara pahare. Cand acidul amarui le umplea gurile, ii pisca de ranile provocate pe buze, pe limbi. R. purta conversatii banale cu o doamna grasuta, impodobita cu sort si boneta, ca la ocazie speciala. Elle zambea de cate ori era pomenita in discutie, cand observa ca barmanul, paznicul sau ospatarita o urmareau cu interes si curiozitate. Da… si ea se intreba ce cauta aici. Pe cine a gasit aici? Intre aceste ziduri, desi nu le puteau oferi o cina, desi clocea aerul de mizerii depuse in straturi, necuratate de ani, desi expirati, cu respiratii stricate de carii, alcool si tutun, cei trei ii faceau sa se simta in propriul lor castel. Castel cu turn, ca proprietarul mansardase o aripa, cu ceva timp in urma. Singuri, intr-un castel, cu servitorii lor personali, pe marginea unui lac blestemat sa nu inghete niciodata sub gerul iernii.

Elle fuma light. De afara, vantul ii pandea ca un animal salbatic de prada. Printre plopii insirati de defilare, se zarea apa cenusie a lacului, cu ambele tarmuri.

”Pe nisipul acestuia ne alergam uzi, printre oameni, ne prindeam de maini si dansam lambada. Soarele ne ardea si sarea se usca pe noi, strangandu-ne.

Chorando se foi quem um dia so me fez chorar.  Chorando estara, ao lembrar de um amor que um dia nao soube cuidar. A recordacao vai estar com ele aonde for. A recordacao vai estar pra sempre aonde for… Danca sol e mar, guardare no olmar o amor faz perder encontrar. Lambando estarei ao lembrar que esta amor por um dia um istante foi rei…

Intr-o zi de inceput de vara i-am spus ca voi pleca si el a ramas in urma mea, singur. Nu m-a vazut plangand.”

Elle nu a mers la arte, insa ei au devenit straini, de parca nu se intalnisera pana atunci, in viata asta, in alta. Toamna, nici nu se mai priveau, nu mai vorbeau, cand treceau unul pe langa celalalt…

Povestile nemuritioare, care se termina cu si au trait fericiti pana la adanci batraneti si poate mai traiesc si azi sunt ca acele campanii de marketing, prin care vor sa te convinga de ceva ce nu exista in realitate. Regi si regine, cavaleri si cosanzene, nici unii nu traiesc fericiti si vesnic. Se sting cu fiecare zi, sub povara regatelor lor…