Tu nu ma cunosti. Dar vrei?

-Maa’m! Cum intra tigarile una dupa alta!
– Aha…
Luna crease inainte senzatia de secventa de film sf, bucata din viiorul indepartat al omenirii. Pareau ca se deplaseaza cu viteza superioara spre intunericul ferit al unui lac, pe o planeta colonizata din univers.
Acum astrul ii privea de undeva din spate, luminandu-le discret goliciunea trupurilor umede, inca fierbinti si pulsande. Mainile le tremurau necontrolat si de-aia degetele strangeau si mai rautacios filtrele tigarilor  care, la intervale regulate, zburau propulsate prin atmosfera, ca licuricii. Au mai ramas asa o vreme.

Se cunosteau. Nu prea bine, conjunctural. Nimic special, pana la momentul in care, parca tragand pe nas un drog puternic, interzis, degajat in ce inspirau in comun la marginea unei ferestre deschise non stop, au inceput sa vada himere. Fiecare cu fanteziile lui, pastrate posesiv in interior, au facut sa tasneasca intre ei cuvinte, fara numar. Mesageriile se umpleau, trebuiau golite. Un proces selectiv sau total, depinde. Un delete frenetic, pentru a crea spatiu mai multor cuvinte, cat mai multe cuvinte.

– Ce faci?

-Aprovizionare for the house. Sunt la magazin. Tu?

-Fumez o tigare.

-Eu mor de cald. E hot aici.

-Eu nu mai pot de draci!

-Probleme?

-Obisnuite. Ce faci lunea viitoare?

-Care viitoare? Adica maine?

-Da.

Se tineau sa nu isi reauda vocile pana luni. Cateva zile s-au simtit de departe. Era bine departe. S-au impuns usor, in joaca. Si-au promis mici razbunari. S-au avertizat reciproc asupra consecintelor, pe care nici unul nu avea chef sa le controleze.

-Dear, s-ar putea sa nu rezisti!

-Nu eu sunt ala! Ar trebui sa te ingrijorezi pentru tine, nu pentru mine. Nu ma cunosti.

Ea zambea. Cum sa nu? Il simtea, era ca ea. Aproape sigur. Aproape singur. Totusi, trebuia sa il revada, sa il observe cu atentie, sa il atinga. Nu conta unde. Putea fi pe mana sau putea fi pe buze. Sau sa il priveasca in ochi pana la suflet. Acolo se oprea gandul ei. La suflete exista cifre ce trebuie descifrate. Pana in locul acela! So: fara sentimente.

-Exact cum imi place mie!

Cand spui fara sentimente, faci o promisiune. Promisiunile nu sunt pentru oameni care sunt bolnavi de libertate.

Luni, in timp ce fuma o tigare in fata la reprezentanta BNR si nota ceva in dreptul unor date de contact de la meeting-ul pe care tocmai il incheiase, si-a dat seama ca nu isi mai amintea chipul lui. Cum arata? A inchis ochii, ascunsa in spatele ochelarilor ce o protejasera de soare si s-a concentrat pe detalii. Nimic. Ba da… e brunet. Si ochii? E inalt? Cine era cel pe care il astepta sa o ia? Ca si cum pe cine intalnise inainte se dizolvase, facand loc unei alte persoane, reale. ”Va fi, deci, la prima vedere.”

Automobilele, telefoanele, computerele si in general toate masinariile astea inventate mai demult sau mai recent, exista pentru utilitatea lor. Masina merge, telefonul suna si tot asa. Daca te concentrezi prea mult pe detalii tehnice, te afunzi intr-o lume virtuala si uite ce frumos e in jur! Priveste cerul! Si cladirea asta… daca a fost ridicata in secole trecute, oamenii care au pasit prin acelasi loc unde se afla ea acum, cum aratau? Purtau palarii si ceasuri cu lant? Gandea ea.

La ultimul fum, la fix, in dreptul ei s-a deschis o portiera si dincolo de ea se afla necunoscutul. Stiti cum e cand esti invitat inauntru? Exista un moment unic, cand trebuie sa te decizi daca faci un pas in fata sau daca ramai acolo unde te afli. Unde te afli pare mai sigur, nu? Asta e smecheria! Nimic nu e sigur. Nici locul care exista deja, nici cel spre care esti chemat sa te indrepti. Si-atunci… de ce nu?  Dupa care i-a intalnit privirea prin care el ii spunea ”Hai!”

Multe strazi nu si le mai recunoaste. Insa stiau drumurile ca-n palma. Putea conduce cu ochii inchisi si ea nu s-ar fi simtit in pericol. Pe planeta aceea, de pe care luna se vedea straniu luminata ca si cum nu ar fi fost o luna, ci o alta planeta sora, sa zicem pamantul, accidentele auto erau inexistente, conform legilor fizicii. Viteza ii prinsese intr-un carusel, din care le era imposibil sa mai priveasca spre afara. Din cand in cand, se priveau unul pe celalalt.

-Unde mergem?

Raspunsul lui a fost un deget dus si pus pe buzele inchise.

Ssss!

Au gravitat in jurul metropolei, pe sub lumini stradale de neoane, faruri, reclame. Frecvent el scotea cate doua tigari si le aprindeau deodata. Fumul zbura afara prin geamurile lasate la maxim, se estompa in urma. Se atingeau peste haine, pe sub ele, din mers. Se auzeau versuri obscene hip hop romanesc. Dure, directe, pe fata.

-Sau uite ceva romantic:

,,aveam nevoie de-o fereastră, soarele să fii tu si acum c-ai apărut, cineva s-oprească timpu’. Atât de simplu, atât de complicată, cred c-am drogu’ cel mai şmecher, văd o lume fermecată. Nu ştiu cum te vede restu’ lumii, nu văd lumea, da’ cred că te-aş putea privi de lunea pană lunea.,,

Nimic romantic nu era programat pentru noaptea aceea. Detalii fusesera stabilite de comun acord in zilele precedente. In plus, niciunul nu isi dorea sa puna in fapt prea mult din arsenalul erotic cu care era inzestrat, pentru a minimiza daunele pe care o implicare profunda ar fi putut sa le creeze. Mai putin sarutul. Ea il testase la inceput, salbatic, prinzandu-i cu dintii buzele, limba. De fiecare data, raspunsul s-a intors cald, bland, curios.

Inconjurati de ziduri daramate de timp sau de alte fiinte, respira fiecare portia lui din aerul noptii. Nesatui, aprindeau, fumau si stingeau tigari.

-Continuam chestia asta?

-De ce nu?